O modalitate buna de a stabilit un raport social intre tine si alti membri ai societatii este sa te imprietenesti cu un copil de 3 ani. Mai bine spus, in cazul in care nu il stii de mic, te poti imprieteni cu parintii unui copil si inevitabil vei deveni si prietenul celui mic.
Un raport social intre tine si un copil de 3 ani nu doar ca te va ajuta sa te simti mai bine, sa te relaxezi si sa inveti sa elimini stresul, dar va fi un timp atat de placut fructificat, incat cel mic va prinde drag de tine si te va invita la joaca mai tot timpul.
O multime dintre gandurile tale le poti transforma in jocuri pentru copii, le poti practica atat in interiorul locuintei, cat si in afara acesteia, dar vei sti ca ai ajutat la conturarea unui caracter solid al copilului respectiv.
“Eu am aripi sa pot zbura ca o pasare in cer”
Una dintre cele mai buna modalitati in cazul in care vrei sa te asiguri ca un astfel de strengar se distreaza este modul in care vorbeste cu tine, in care isi lasa imaginatia sa zboare si iti ofera fraze la care nici nu te-ai fi asteptat. Tu cum te joci cu micutul tau in casa sau, de ce nu, la locurile special amenajate pentru ei?
Uite, de exemplu, astazi, micuta noastra Adri a reusit sa ma uimeasca nu o data, ci de cel putin 5 ori intr-un interval atat de scurt, crezand ca este un copil de cel putin 6 ani care merge in grupa zero si se pregateste pentru o educatie scolara buna.
Punand in aplicare jocul cu aripile de-a albinuta, cautand flori pe mocheta din sufragerie, micuta nici nu a asteptat sa ii spun la ce sunt folositoare aripile, din moment ce le avea puse deja si prinse cu carlige de rufe de hainutele sale de printesa, ca mi-a si spus: “eu am aripi mari ca sa pot zbura ca o pasare sus pe cer”.
O propozitie atat de logica, atat de bine sudata si de construita incat te faci tu sa te intrebi: il invat eu pe copilul meu sau ma invata acesta pe mine? Si lectia despre copilarie nu se opreste aici.
Adri, desi este un pui de suflet blond cu ochii albastri, ca si mine ;), are o multime de idei ce vrea sa le puna in aplicare si prin care te invata pe tine, adult, ce si cum trebuie sa respecti regulile unui joc.
Probabil te intrebi acum de ce am spus micuta noastra Adri, cand ea este copilul parintilor sai si nu al meu. Pentru ca o stiu de cand era un ghemotoc mic, cand nici bine nu putea deschide ochii, dar stia ca va gasi in preajma sa numai suflete calde, care o vor ocroti cand va fi nevoie.
“Hai sa fim vrajitoarele rele, dar sa facem o magie buna”
Poate ca in momentul in care citesti o carte de povesti copilului tau nu te implici la fel de mult pe cand o faci atunci cand intri in pielea unui personaj si esti nevoit sa inventezi fel si fel de sintagme de magie, incat lucrurile din jurul tau sa se miste si sa il motiveze pe copil sa fie creativ.
Ei bine, dragi cititori si parinti, lasati-ma sa va spun ca meseria de vrajitoare pare sa fie una dintre cele mai amuzante activitati ce le poti realiza cu un singur bat, indiferent ca este batul de la aspiratorul de jucarie al copilului, ca este piciorul rupt al unei papusi din plastic sau este creionul de colorat.
Imaginati-va doar putin urmatoarea secventa: fetita de 3 ani, blonda si frumoasa, cu fustita ei din tutu ca de balerina, cu strampii ei albi in picioare si cu o bagheta in mana ce iti spune:
-“Hai sa fim vrajitoarele rele si sa facem din acesta jucarie un soricel.”
-“Pai cum, Adri, sa reusim asa ceva? Cum transformi o jucarie de plus intr-un soricel?”, intreb si eu mirata, ajunsa la varsta in care nu mai cred deja in povesti, vrajitoare, printese sau magie.
-“Zi dupa bine: tu soricel sa te faci, sa cresti mare cu mustati, ca bagheta mea magica iti spune ce sa faci… abracadabra…. si… hocus pocus…. si uite soricel esti acum”, spune cu pasiune copilul.
Daca nu mai crezi in magie, copilul te poate invata sa o faci
Modul de mai sus reprezinta unul din cele mai interactive si educative activitati prin care iti poti invata copilul sa acumuleze cunostinte si sa dobandeasca singur abilitati de deducere. Desi la 3 ani putini copii diferentiaza realitatea de imaginar, unii dintre ei chiar pot sa imite caractere si personaje din povesti, stiind sa separe o lume de cealalata.
Desi obisnuiti de mici sa se ascunda intr-o lume fictiva, cei de varsta aceasta stiu ca in orice clipa pot deveni personaje in propria lor poveste de viata, atunci cand sunt alaturi de parinti si de cei dragi. De altfel, reusesc in momentul in care ii intrebi numele lor sa spuna care este adevaratul lor nume si nu si-l asuma pe cel al rolului in care tocmai a jucat.
Cum m-a invatat pe mine un copil sa cred in magie?
Ei bine, lasa-ma sa iti spun ca este important sa fii in mintea si in lumea sa in acel moment. Ca prin magie, cu o pulbere plina de sclipici dintr-un capac de la o sticla am aruncat de pe mine grijile si oricare alte suparari ce le resimteam in interior si care poate m-ar fi coplesit si astazi.
Si uite asa, la fel de clar si de convingator a fost jocul de-a vrajitoarele si magia, jocul de-a albinutele in cautare de flori frumoase si inflorite si clipele petrecute alaturi de un copil bogat, atat sufleteste, cat si la nivel de creatie si imaginatie.
Desi beneficiaza de o multime de aparate si tehnologii moderne, copiii simt uneori nevoia sa le intru in propria poveste, chiar de o creeaza pe loc si rolul tau ca si protagonist se schimba de la un scenariu la altul. Si ce faci in acest caz? Bineinteles ca renunti la oricare activitati, iti pui coronita si iei o bagheta magica si incepi sa zbori alaturi de acest mici strengari.
Citeste cel putin cele 5 lucruri ce le-am reinvatat astazi de la un copil de 3 ani
- jocurile nescrise iti aduc intr-adevar o multime de valori morale de baza bazate pe caracterul unui personaj mai putin cunoscut;
- inspiratia propriului copil te ajuta si pe tine adult sa creezi jocuri si sa te inspiri din bucuria sa;
- copilul te invata sa te distrezi si sa devii un narator pentru urmatoarea poveste;
- copiii tind sa vada lumea dincolo de realitate, fiind inspirati de tot ceea ce este in jur, plecand de la parinti, tablouri, jucarii sau desene animate;
- creezi impreuna cu un copil de 3 ani si peste un habitat cald, pe care sa si-l doreasca in fiecare zi;
- si, ca bonus, iti pot spune ca nimic nu se mai compara in cele din urma cu relaxarea ce o poti asimila din aceste jocuri. Dovada ca parintii trebuie sa se joace cu proprii micuti stau marturie generatiile trecute, generatiile prezente de copii destepti si talentati.
Cu alte cuvinte, nu imi ramane decat sa va invit sa petreceti o singura zi in compania unui copil de 3 ani, chiar de este al vecinilor, al nasilor sau al rudelor voastre.
P.S.1: eu ii multumesc mamicii Adrianei si printesei in principal pentru timpul petrecut impreuna, intr-o joaca continua si o zi frumoasa ca nici una alta, ce nu va face decat sudeze aceasta frumoasa prietenie. Va pup, dragele mele “vrajitoare bune” ;))!
P.S.2: o poza cu printesa la varsta de 1 an;) mami, sa iti amintesti de “cocuta” ta, la taierea motului si alegerea darurilor;)
Sursa fotografii de insiratie: pixabay.com
ankezblog 