Duioase amintiri din copilarie – dor de sine, dor de mine

Cand eram copil credeam ca lacrimile varsate pe perna se intorc impotriva celor care le-au provocat printr-o vraja imposibil de dezlegat. Perna mea era uda si imbibata de lacrimi ca un prosop al celui care in urma cu cateva minute a iesit de sub dus, iar acea senzatie mi-a provocat o suferinta ce se plimba transant dintr-o camera in alta a sufletului meu.

Zile, luni, ani au trecut, iar copilul din mine tot continua sa planga de dor. Dorul de tine, dorul de familie, dorul de a fi iubita, dorul de a impartasi, dorul de a-mi acoperi lipsa nu au facut decat sa imi intareasca perna. Penele din aceasta nu au ajuns decat sa fie cateva tepuse ce ma intepau in ureche chiar atunci cand somnul imi era mai dulce.

Nu am stiut cat poate sa fie aceasta durere de nesuportat pana cand nu am ajuns la randul meu sa tin la cei din jur, sa le ofer un suflet pe tava si mai apoi sa simt ca ma prabusesc datorita greselilor pe care oamenii le faceau cu sau fara voie.

Imagini pentru tears

Si uite asa, am aflat intr-o maniera prea brutala adevarul crud ca povestea mea, ce mi-o inchipuisem ani de zile nu are nici un remediu sa inghete sau sa transforme lumea intr-o zana frumoasa, intelegatoare si pasnica. Acum, desi au trecut anii, cred ca basmele nu mai au nici macar o baza reala. Toate sunt nascociri din mintea umana, facuta sa ne consoleze cateva clipe, dupa care dispar ca prin vantul estului, atat de rece, atat de rapid.

Am investit sentimental si moral intr-o poveste fara final, intr-o imagine din basm si nu mi-a ramas decat sa jelesc naivitatea mea pierduta in timpul copilariei.

Duioase amintiri din copilarie – cand ati trecut asa rapid pe langa noi?

Astazi, plangem de duiosie cand ne amintim de vremurile copilarie. Si, suntem oameni si este important sa stim cu totii ca, dincolo de ceea ce pare viata, lacrimile cele mai dulci sunt cele a caror amaraciune deplina nu cad pe pieptul nimanui si nu pot fi sterse de nimeni.

lacrimi din copilarie

De aceea, sufletele mari indura fiecare suferinta in tacere, si, chiar si atunci cand totul se pierde in fericire, se regaseste o speranta si pentru aceste duioase amintiri din copilarie. Totul isi continua drumul, totul isi gaseste un nou inceput, dar ceea ce este inmagazinat in interiorul creierului uman este ca un mic etajer unde se depoziteaza lanturi intregi de amintiri formate din parinti, bunici, familia intreaga, vecini, jocuri, colegi, prieteni si anotimpuri care chiar isi urmau cursul stabilit.

Si astazi, daca ar fi sa rezum povestea lacrimilor, as spune cinstit ca o lacrima varsata de catre oricine inseamna cu o durere mai putin pentru suflet.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s